Un travagliu di Francescu
Eccu un travagliu di Francescu TORRACINTA di a T 10 in 2011 / 2012
U RITRATTU
Canzona scritta è cantata da I FRATELLI VINCENTI.
|
Francois VINCENTI hè un pueta Balaninu nativu di u paese di Santa Riparata di Balagna. Cù u so fratellu, anu cumpostu parechje canzone cum è « chi fà » , « casa antica », chì secondu mè danu una fiura di e più precise di a vita antica , di a cultura è di l’usi di nanzu. Anu fattu i so primi passi in pariggi in l’anni cinquanta cum è tanti corsi , po sò turnati quì in l’anni 70.
Si pò dì chì e canzone di I Fratelli Vincenti facenu parte di e piu belle canzone corse. Oghje studiaremu a canzona « u ritrattu ». Francois Vincenti parle d’un suldatu chì parte di u paese per andà in guerra è chì ùn turnerà mai più. Quand’elli eranu zitelli, andavanu sempre ind’una zia chi si chjamava Maria, e nant’à u muru ci era un ritrattu appicatu, u ritrattu di u so maritu mortu in u 18. Sta canzone li hè dedicata. L’autore ci hà datu quì una di e so più belle puesie. Una storia, a so storia, chì puderia esse quella di tante è tante famiglie ferite da a guerra. A principiu ci vole à dì chì u pueta piglia a piazza di Maria, a moglia di u suldatu, cumè s’ellu era ella chi ci cuntava a storia. |
Prima strufata :
- A giuventù di u suldatu hè messa in risaltu : « giuvanottu », « u fior’di l’età » (guerra chi piglia i giovani) .
Seconda strufata :
- « Aghju ind’è l’arechje a scarpata », « U vecu falà pè a chjappata » ( …. )
- Sò propiu fiure è sonni in associu incù a partenza.Maria e si ramente isse fiure chì sò sempre presente in a so memoria.
« O Marie Ùn ti ne fà » U suldadu parte cunfiente sicuru chì per ellu tuttu anderà bè ma vole assicurà a Maria chì ella pare inchieta. (…)
Primu ripigliu :
- U primu ripigliu ci mande ind’è u futuru è ci face cunnosce a trista seguita postu chi u ritrattu appicatu à u muru palesa a gattiva sorte di u giovanu suldatu chì ghjè mortu. U dolore di Maria oramai in dolu hè forte «stinghje u core cum’è a tanaglia» «U ritratu nant’a muraglia hè una vera calamità»
Terza è quarta strufata :
In a seconda parte di a canzona, si scoprenu mumenti piu intimi duv’elli sò spartuti i sintimi angusciosi. Una scena duv’elli sò inseme palesa i so penseri « ùn vole finisce sta guerra » , « prestu credu tuccarà à mè » oramai hè cuscente chì a so ora s’avvicina .
Per l’ultimI mumenti, a paura d’ùn rivene mai più è di pettu a l’angoscia, è l’estru impinseritu, vole lascià à Maria una parte di a so vita, fendula a so sposa è oramai incinta :
(…) « u tempu di lascia una cosa, chi dica ch’ellu hè statu quì »
Quinta strufata :
Cum’è u ripigliu, a quinta strufata ci mande qualchi anni più tardi amintendu a so figliola, urfana di babbu … Ancu finita, a guerra hà lasciatu vioti tamanti per e nove generazione :
« hè ingrandata a nostra figliola senza cunnosce u so babbà … » (…)
Sesta strufata :
Qui ghjè l’autore chì parle, addirizzendusi à u signore da u fondu di u so core, cum è preghera addulurita , li dumanda :
« A tinuta di pannu turchinu, fà ch’ellu ùn si veca mai più… » u pannu turchini essendu a tenuta di i sullati, sta frasa sonna cum’è una chjama à a pace.
Ultimu ripigliu :
E oghje, chi ne ferma di sta storia ?
Maria (veduva) chjamata « Zia » cum’è pè purtalli una ammirazion è un rispettu senza fine, porta u so passatu cum è una ferita sempre aparta .
« u mandile in capu ùn u caccie più » Maria porta u dolu è porta ancu in ella u dulore di tutte è donne : moglie, mamme, surelle… chè anu persu per via di a guerra l’omu ch’elle teniatu caru.
Pueta tremendu, Francois Vincenti ci dà tamant’emuzione in sta puesia amintendu ancu l’amarezza d’un amore rottu da a guerra e di tante vite arrubate.
- A giuventù di u suldatu hè messa in risaltu : « giuvanottu », « u fior’di l’età » (guerra chi piglia i giovani) .
Seconda strufata :
- « Aghju ind’è l’arechje a scarpata », « U vecu falà pè a chjappata » ( …. )
- Sò propiu fiure è sonni in associu incù a partenza.Maria e si ramente isse fiure chì sò sempre presente in a so memoria.
« O Marie Ùn ti ne fà » U suldadu parte cunfiente sicuru chì per ellu tuttu anderà bè ma vole assicurà a Maria chì ella pare inchieta. (…)
Primu ripigliu :
- U primu ripigliu ci mande ind’è u futuru è ci face cunnosce a trista seguita postu chi u ritrattu appicatu à u muru palesa a gattiva sorte di u giovanu suldatu chì ghjè mortu. U dolore di Maria oramai in dolu hè forte «stinghje u core cum’è a tanaglia» «U ritratu nant’a muraglia hè una vera calamità»
Terza è quarta strufata :
In a seconda parte di a canzona, si scoprenu mumenti piu intimi duv’elli sò spartuti i sintimi angusciosi. Una scena duv’elli sò inseme palesa i so penseri « ùn vole finisce sta guerra » , « prestu credu tuccarà à mè » oramai hè cuscente chì a so ora s’avvicina .
Per l’ultimI mumenti, a paura d’ùn rivene mai più è di pettu a l’angoscia, è l’estru impinseritu, vole lascià à Maria una parte di a so vita, fendula a so sposa è oramai incinta :
(…) « u tempu di lascia una cosa, chi dica ch’ellu hè statu quì »
Quinta strufata :
Cum’è u ripigliu, a quinta strufata ci mande qualchi anni più tardi amintendu a so figliola, urfana di babbu … Ancu finita, a guerra hà lasciatu vioti tamanti per e nove generazione :
« hè ingrandata a nostra figliola senza cunnosce u so babbà … » (…)
Sesta strufata :
Qui ghjè l’autore chì parle, addirizzendusi à u signore da u fondu di u so core, cum è preghera addulurita , li dumanda :
« A tinuta di pannu turchinu, fà ch’ellu ùn si veca mai più… » u pannu turchini essendu a tenuta di i sullati, sta frasa sonna cum’è una chjama à a pace.
Ultimu ripigliu :
E oghje, chi ne ferma di sta storia ?
Maria (veduva) chjamata « Zia » cum’è pè purtalli una ammirazion è un rispettu senza fine, porta u so passatu cum è una ferita sempre aparta .
« u mandile in capu ùn u caccie più » Maria porta u dolu è porta ancu in ella u dulore di tutte è donne : moglie, mamme, surelle… chè anu persu per via di a guerra l’omu ch’elle teniatu caru.
Pueta tremendu, Francois Vincenti ci dà tamant’emuzione in sta puesia amintendu ancu l’amarezza d’un amore rottu da a guerra e di tante vite arrubate.